DETALII DESPRE CARTE =================== „Voiam să mă iubească! Voiam să însemn pentru ea mai mult decât un puști oarecare pe care-l tolera în casa ei. Așa mă considera la început: un puști aiurit, obsedat de sex. Poate că și eram. [image] Istoria penibilă dintre mine și sora ei nu reușise câtuși de puțin să amuțească în mine foamea de trup de femeie care mă mistuia. Eram tânăr, la naiba! Foamea era tot acolo. Iar ea era tot acolo, la îndemână.
În primele luni, după ce mă mutasem la ea, îmi potoleam foamea în fiecare noapte, iar foamea reapărea din nou, în noaptea următoare. Oricare altă femeie m-ar fi considerat nebun, dar ea mă accepta așa cum eram.”
Și totuși, ce ai de făcut pe o insulă pustie decât să stai la taclale până dimineața? Povestea lui Tiberiu continuă, și mi-a părut extrem de bine că am ambele volume la îndemână, astfel l-am început pe al doilea la 5 minute după primul. Te aștepți să ai parte de un personaj infinit mai înțelept și cu un bagaj impresionant de pățanii, care poate sta pe o bancă în parc să povățuiască tinerii despre pericolele desfrânării sau a vieții haotice. Ei, da! Zăbăucul personaj este mai simpatic ca niciodată, iar orice urmă de comportament organizat iese din discuție.
Observi totuși o urmă de moralitate și ai impresia că începe a învăța din greșeli, iar un strop de maturitate se strecoară încet printre acțiunile de zi cu zi. Planurile îi sunt date adesea peste cap și nu reușește să își ia responsabilități pe termen lung, egoismul și tendința de răzvrătire care par să îi circule prin vene aruncându-l în mod repetat pe un lugubru pat din secția de psihiatrie. Nu contează că e vorba de o femeie, prieteni, propria familie sau sistemul de învățământ, orice urmă a unui sistem de organizare clasic îl enervează și îl împinge la răzvrătire. Îl asemăn unui armăsar sălbatic, ce aruncă violent din copite ori de câte ori simte piciorul care vrea să-l încalece.
Umorul românesc nu lipsește nici din acest volum, iar dacă multe dintre pagini mi-au încrețit colțurile buzelor într-un zâmbet discret, finalul mi-a smuls un autentic hohot de râs. Nu te grăbi înspre ultima pagină însă, nu o vei înțelege decât după ce ai parcurs și restul de aventuri.
În mod sigur prevăd și încurajez și un al treilea volum, a cărui apariție o voi aștepta cu sufletul la gură.
Citind deja primul volum am știut la ce mă pot aștepta. Nu am fost dezamăgită din nici un punct de vedere. Sarcasmul și umorul negru sunt în continuare prezente, dar din păcate și limbajul vulgar. Sunt conștientă însă că fără acest mod colorat de a relata povestea, autorului i-ar fi fost poate ceva mai greu să ne amuze și să ne enerveze așa de rău. În acest volum avem posibilitatea de a afla evenimente noi din viața lui Tiberiu pe o perioadă de cinci-șase ani. Povestea nu se termină aici. Tiberiu și Eva tot pe insulă sunt. Iar noi, cititorii, putem afirma cu siguranță că Tiberiu nu este o persoană cu calități plăcute și cu siguranță caracterul lui nu pare să îl favorizeze în viață. Modul în care vorbește despre femei în general, homosexuali și femei obeze în special, este abominabil. Dar sunt momente în care se pare că poate se va schimba. Dar și în acele momente, se întâmplă altceva și mai uimitor și ne schimbăm repede părerea. Dar cel puțin dragostea și respectul lui Tiberiu pentru copii, Gabriela, fiica Miei sau copilul pe care urma să-l nască Laura, îi dă o notă de om normal. Dar nu avem posibilitatea de a vedea dacă este ceva de termen lung pentru că planurile îi sunt date adesea peste cap de cele mai multe ori fiind singur vinovat. În rest, nici nu e de mirare că a ajuns de atâtea ori la psihiatrie. De cele mai multe ori șocant, dramatic, grotesc și scandalos, și acest roman te ține prins. La momente am avut impresia că e o variantă mai autentică a filmului Borat. În mod sigur prevăd cel puțin încă un volum.
Câteva citate din carte:
“Am întors niște ochii înlăcrimați spre tipa aia. I-am văzut întâi fața, apoi am coborât privirea ceva mai jos și în momentul acela am înțeles de ce-mi se păruse familiară vocea de la telefon: era șatena din tramvai, tipa cu... ceasurile și era însoțită de același fund mortal. Doctorul îmi promisese c-o să zâmbesc când voi ieși din cabinet, dar eu zâmbeam de pe-acum. Ea, însă, nu zâmbea. Nu avea memoria fețelor.”
“Am oftat și m-am îndreptat spre casă. Afurisita de sărăcie s-a ridicat și ea de pe bancă și m-a însoțit. Unde mergeam eu, hop și ea! Mă călca pe nervi. Nu reușeam niciodată să mă obișnuiesc cu prezența ei.”
In volumul II ne intalnim din nou cu personajul Tiberiu care isi continua povestea. Cartea am citit-o foarte repede, cuvintele curgeau, intamplarile erau din ce in ce mai triste si mai lipsite de acel ceva pe care l-am gasit la primul volum desi in aceeasi masura de fantastice. Nota aceea de umor deosebit, imaginatia lui Tiberiu presarata cu articole de ziar inteligent gandite si noutatile despre ce se intampla pe insula...le-am simtit lipsa. Tot volumul s-a concentrat in cativa ani de viata ai unui Tiberiu in floarea varstei (prea putini as adauga), impartit vesnic intre relatii disfunctionale, semne ale paternitatii, alcool, razbunare si spitale. In ciuda titlului, insula si fata au fost aproape de negasit printre randurile volumului II. Imi place tenacitatea personajului dar si faptul ca pare senin dupa fiecare moment de cumpana desi in el se dau lupte interioare vizibile ulterior. Tiberiu pare norocos la prima vedere dar se plictiseste repede si intra in situatii din ce in ce mai dramatice desi le trateaza de fiecare data cu lejeritatea si umorul cu care ne-a obisnuit. Am avut senzatia ca de data asta, autorul isi doreste din tot sufletul ca personajul Tiberiu sa fie cat mai distrus si mai josnic iar acum a sters cu el pe jos, asigurandu-se ca nu a omis nici un coltisor. Oare ne asteapta o revenire spectaculoasa in viitor? Oare Tiberiu chiar se va salva pe sine si isi va intelege viata de pana acum? In comparatie cu prima carte, care mi-a captat atentia si m-a amuzat cu umorul inteligent al personajelor, volumul II pare ca a fost scris in graba si concentrat mult prea putin pe ceea ce promitea volumul I desi intamplarile amuzante nu lipsesc. De apreciat complexitatea personajelor, nota erotica atinsa cu o limita de bun simt, discursurile interioare, comparatiile dar si elementele psihologice prezente la tot pasul care te fac sa gandesti ca cititor. Am incredere ca expunerea vietii lui Tiberiu intr-o posibila continuare va fi cu mult mai interesanta si mai captivanta, asa cum ne-a obisnuit autorul.
Volumul al doilea din Un bărbat, o fată, o insulă pustie este despre prima parte a vieții lui Tiberiu, înainte ca acesta să decidă că vrea să plece în țări mai calde. Astfel, cunoaștem marea lui dragoste (cel puțin din punctul meu de vedere) și pe femeile care l-au acceptat în viața lor.
Uire Bit își păstrează umorul și în acest volum. Astfel, dacă ai zâmbit în prima carte, cu siguranță vei râde citind-o și pe aceasta.
Și volumul al doilea mi s-a părut că este o vacanță. M-a distrat teribil și pe alocuri m-am întristat. Uire Bit dezvoltă personajul mai mult, iar acum Tiberiu este tridimensional. Nu caută doar o sobiță ca să se încălzească periodic, ca în primul volum. În al doilea volum, personajul principal trece prin încercări care îi pun la îndoială integritatea morală.
În acest volum, Tiberiu este uman, nu un fanfaron enervant, misogin și tolerabil cum l-am perceput in primul volum. În al doilea volum, Uire Bit scrie povestea vieții lui Tiberiu.
După primele câteva pagini realizezi că Tiberiu are suflet. Nu e mic, negru și urât. Ci e mare, frumos, luminat și cuprinzător. Desigur, învelișul lui este la fel de antipatic.
În continuare susțin că Tiberiu este un anti-erou prin excelență. Iar Uire Bit reușește să îl umanizeze mai mult în al doilea volum.
Îmi pare rău că nu l-am cunoscut atât de bine pe Tiberiu în primul volum. Poate mi-ar fi plăcut mai mult de el.
Totuși, al doilea volum din Un bărbat, o fată, o insulă pustie este o carte extraordinară care te va face să râzi, să plângi și să te simți mai împlinit după ce ai citit-o.
Deși au cam lipsit părțile cu Tiberiu și Eva pe insulă, nu pot să spun că mi-a lipsit ceva, în timp ce citeam. Dimpotrivă, am fost extrem de curioasă de direcția în care o iau lucrurile și m-am bucurat să pot afla povestea lui Tiberiu, dar și a Miei. Cartea a fost exact lectura relaxantă și delicioasă de care aveam nevoie în concediu. Vă avertizez, însă, că limbajul este licențios, iar scenele sunt explicite, dar într-un mod comic, astfel că nu mi s-au părut deloc obscene. Și deși nu am regăsit aceeași sensibilitate a personajului, ca în primul volum, pot afirma că l-am simpatizat, totuși.
Așadar, și după al doilea volum al seriei „Un bărbat, o fată, o insulă pustie”, vă recomand să citiți seria, mai ales dacă aveți nevoie de o lectură ușoară și plăcută, relaxantă și amuzantă.
Am inceputdirect cu volumul 2, ptr ca pe asta il am deocamdata. L-am citit in 2 zile ptr ca este usor de citit si esti chiar curios de ce urmeaza sa se intample. Partea cu Mia chiar mi-a placut, capitolele cu Laura mult mai putin. Doua episoade "maro" sunt totusi cam prea mult. Cele 3 stele sunt media celor doua "parti"ale acestui volum 2.
Ca cititor, nu ai cum să nu-l iubești pe Tiberiu. Realul, fantasticul și absurdul, bine proporționate, se împletesc atât de natural încât ești tentat să strigi: ,,Îl știu pe tipul ăsta, l-am întâlnit de atâtea ori!ˮ, doar pentru ca mai apoi, după nici cinci minute, să șoptești neîncrezător ,,Nu, așa ceva nu există, imposibil să fie real...ˮ Și totuși, este real într-o oarecare măsură. În toți bărbații regăsești cel puțin o mică parte din Tiberiu. Aș îndrăzni să spun că Tiberiu este bărbatul universal, fără filtru, deposedat de mituri și idealuri.
Da, și în al doilea volum, la fel ca în primul, ni se descoperă bărbatul dintr-o altă perspectivă, din interior spre exterior. Asistăm, se pare, la demitizarea ,,masculului Alphaˮ. La acest proces contribuie ironia celorlalte personaje vis-a-vis de protagonist, dar și sarcasmul scriitorului, care sădește gânduri, idei și, aș spune, adevărate ideologii în mintea acestui personaj tipologic, Tiberiu.
Prin atribuirea a trei fațete (Tiberiu de la începutul cărții, cel care își vinde apartamentul; Tiberiu de pe insula pustie, cel adevărat și Tiberiu în devenire, cel rememorat), autorul pare că încearcă să cuprindă întreaga diversitate masculină în limitele protagonistului său.
În ceea ce privește feminitatea, nu avem un singur personaj reprezentant al unei tipologii, ci mai multe personaje care par a constitui, împreună, modelul primordial. De aici se nasc două întrebări: 1. Va regăsi Tiberiu adevărata / întreaga femeie în Eva? 2. Este feminitatea dispersată în nenumărate femei, ceea ce le face incomplete, conferindu-le rolul unor piese ale unui întreg?
Ca fir narativ, al doilea volum aduce completări la viața și caracterul protagonistului, dar lasă loc unor întâmplări viitoare, păstrând curiozitatea cititorului în același timp. Efectul de catharsis pare mai pronunțat aici, fiind dobândit prin mijloace multiple. Astfel, varietatea situațiilor din ,,Un bărbat, o fată, o insulă pustieˮ volumul II, are darul de a te uimi, amuza și elibera de tensiunea acumulată pe parcursul paginilor (și de inevitabilele comparații cu posibili corespondenți din realitate).
Na ca la primul volum pare-se ca or citit niste oameni mai competenti, da' la asta nicicum. Care impartire? Ce carte-i asta? Roman initiatic de dragoste in j-de parti si taraganare mai rau ca intr-unu dintre serialele alea la care se uitau mamele, in care acelasi lucru se intampla ineluctabil da' ele erau fascinate. Cam ca la cartea asta, de altfel, par ca recenzorii pozitivi n-au nicio treaba, asa cum mamele n-aveau niciuna cu filmu'. Dar la mame mai intelegi, ca numai aia se dadea la tveu, aici cand ai o plaja mare de literatura proasta si usor de citit la care trece vremea de ce sa ti-o petreci in 2 zile cu Uirebit? O diagonala a cartii ia maxim 4 ore. Chiar daca vrei sa mulgi ceva inteles de acolo sau sa intelegi cum poate cineva sa nu-si dea seama de ridicolul situatiei in care se pune incercand sa publice si sa stranga 10 recenzii la asa carte. Poate are si impresia unei situatii de nemeritocratie ca nu-i apreciat de edituri. Coperta-i faina, asta pot sa zic, vreau sa stiu care-i fontu' folosit ca-mi place N-ul din UN.
Ca cititor, nu ai cum să nu-l iubești pe Tiberiu. Realul, fantasticul și absurdul, bine proporționate, se împletesc atât de natural încât ești tentat să strigi: ,,Îl știu pe tipul ăsta, l-am întâlnit de atâtea ori!ˮ, doar pentru ca mai apoi, după nici cinci minute, să șoptești neîncrezător ,,Nu, așa ceva nu există, imposibil să fie real...ˮ Și totuși, este real într-o oarecare măsură. În toți bărbații regăsești cel puțin o mică parte din Tiberiu. Aș îndrăzni să spun că Tiberiu este bărbatul universal, fără filtru, deposedat de mituri și idealuri.
Da, și în al doilea volum, la fel ca în primul, ni se descoperă bărbatul dintr-o altă perspectivă, din interior spre exterior. Asistăm, se pare, la demitizarea ,,masculului Alphaˮ. La acest proces contribuie ironia celorlalte personaje vis-a-vis de protagonist, dar și sarcasmul scriitorului, care sădește gânduri, idei și, aș spune, adevărate ideologii în mintea acestui personaj tipologic, Tiberiu.
Prin atribuirea a trei fațete (Tiberiu de la începutul cărții, cel care își vinde apartamentul; Tiberiu de pe insula pustie, cel adevărat și Tiberiu în devenire, cel rememorat), autorul pare că încearcă să cuprindă întreaga diversitate masculină în limitele protagonistului său.
În ceea ce privește feminitatea, nu avem un singur personaj reprezentant al unei tipologii, ci mai multe personaje care par a constitui, împreună, modelul primordial. De aici se nasc două întrebări: 1. Va regăsi Tiberiu adevărata / întreaga femeie în Eva? 2. Este feminitatea dispersată în nenumărate femei, ceea ce le face incomplete, conferindu-le rolul unor piese ale unui întreg?
Ca fir narativ, al doilea volum aduce completări la viața și caracterul protagonistului, dar lasă loc unor întâmplări viitoare, păstrând curiozitatea cititorului în același timp. Efectul de catharsis pare mai pronunțat aici, fiind dobândit prin mijloace multiple. Astfel, varietatea situațiilor din ,,Un bărbat, o fată, o insulă pustieˮ volumul II, are darul de a te uimi, amuza și elibera de tensiunea acumulată pe parcursul paginilor (și de inevitabilele comparații cu posibili corespondenți din realitate).