DETALII DESPRE CARTE =================== Proastă nu era! Nu trebuia să-i explic nimic de două ori. În afară de căcaturile ei feministe, ridica uneori și întrebări interesante și oferea răspunsuri interesante. Discuția a pornit de la peripețiile ei cu tipi dubioși de pe internet, apoi am sărit de la una la alta. Spre final, ajunseserăm deja să discutăm despre cărțile ei preferate și chiar despre poezie (da, băusem cam mult). Îi plăcea să citească literatură de duzină și se vedea bine asta. Era genul de tipă dedublată, care ziua debita tâmpenii feministe și urla la bărbați, iar noaptea devora romane siropoase cu trandafiri pe copertă și cowboy musculoși. Îmi plăcea s-o contrazic permanent și încercam s-o enervez, doar așa, ca s-o fac să plece, însă ea râdea și-mi spunea că n-o înțeleg, apoi îmi recomanda nu știu care carte despre nu știu ce căcat. Pe la miezul nopții, mi s-a făcut milă de ea, așa că...
Amuzant, haios, enervant.....deci, când apare volumul IV?
Tiberiu iese de la psihiatrie. Este căsătorit cu Laura și desigur că nu o iubește, nici măcar nu o respectă. Dar Laura este o fată bună și îi îndeplinește toate dorințele. Chiar i-a cumpărat și mașina și i-a plătit școala de șoferi. Îi cumpără și calculator și îi arată cum se folosește Internetul. Doar că Internetul reprezintă pentru Tiberiu un alt mod de a se destrăbăla, continua sa bea și mai mult și sa agațe femei pe oriunde apuca.
Tiberiu a rămas neschimbat, în special în prima parte a cârtii, dar stilul autorului evoluează cu fiecare volum din această serie. Homofob, fără respect pentru femei, persoane în vârstă sau cele cu vreo problemă mentală sau fizică. Te enervează, te face sa îi tragi o palmă, dar te și amuză și surprinde. Pe mine m-a amuzat în mare parte cu cele de genul: „Actualizare de ultimă oră: Pus în fața probelor, șeful poliției s-a împușcat din cauza remușcărilor! În picior!” sau „...am împărtășit afonilor câte ceva din spiritul celest al muzicii simfonice. Acum, eu și Vivaldi îi vrăjeam pe toți.”
Se pare că nimic nu îl poate da pe brazdă. Până când....în scena cu tatăl lui aflat pe patul de moarte am reușit sa văd o altă parte a lui Tiberiu, una mult mai umană. Iar apoi la întâlnirea cu Gabriela, fata Miei, m-a impresionat cu dorința de a avea copii. Deci există speranță.
Pe Eva o vedem doar un pic în acest volum. Mi s-a părut interesantă discuția literară dintre Tiberiu și Eva. M-a surprins în mod plăcut. Nu sunt de acord cu Tiberiu de cele mai multe ori dar rezonez în mare parte cu părerea lui despre „Lolita” lui Nabokov.
“….într-o zi, cineva, cumva, va apărea pe insula noastră. Va fi orice: o ambarcațiune, o șalupă, o barcă… ceva. Pentru Eva, asta va înseamna viață, hoteluri de cinci stele și mâncare bună! Pentru mine, va însemna viață, de asemenea. Dar ce va însemna pentru... noi? Vreau și nu prea vreau să plecăm de aici” gândește Tiberiu...și ne face și pe noi să ne gândim…
La final rămânem cu dorința mai puternică de a afla cât mai repede ce s-a întâmplat în trecut.
Un autor prolific ce spune o poveste complexă, Uirebit ne uimește și anul acesta cu partea a III-a din epopeea lui Tiberiu și a Evei, uitați de soartă și de lume pe o insulă, unde singurii prieteni le sunt puii de țestoasă. La fel cum unui personal terminal îi trec prin minte secvențe din viață, la fel și Tiberiu rememorează o (jumătate de) viață aruncată prin lume și personajele care i-au colorat existența, fie luminos (ca Gabriela), fie în culori mizerabile și mâzgălite. Tiberiu experimentează acum durerea în fața morții, promite din nou că se va schimba, eșuează lamentabil, rămânând un om al extremelor, încearcă să tragă propriile concluzii din toate experiențele prin care trece, oricât de mărunte (chiar dacă e vorba doar de o plimbare cu mașina). Pare să învețe constant și te aștepți că se va ridica din mocirlă, însă se împotmolește la loc și se zbate în aceleași situații pe care a încercat să le evite. Și totuși nu mi-am putut dezlipi privirea de pe rânduri, dorindu-mi să-l văd ajuns la liman; probabil în următorul volum :) Ideea e că dacă reușești să treci de atitudinea misogină (gen ”bărbații formează grupuri de masculi”, dar ”femeile încearcă să deprindă limbajul gâștelor”) și vezi dincolo de masca unui inadaptat, atunci îți dai seama că de multe ori ai vrut și tu să reacționezi la fel, fără inhibiții; Tiberiu nu este atât de diferit de oricare dintre noi... Doar puțin mai curajos...
Uirebit este unul dintre autorii pe care îi citesc cu drag, oricând. A fost una dintre surprizele literare descoperite anul trecut. După ce m-a surprins plăcut cu primul volum, am avut bucuria de a citi al doilea volum al seriei „Un bărbat, o fată, o insulă pustie” chiar în concediul de anul trecut. Iată că, la aproape un an după, m-am delectat cu continuarea poveștii lui Tiberiu, în cel de-al treilea volum.
În al treilea volum al romanului „Un bărbat, o fată, o insulă pustieˮ se observă o oarecare maturizare (evoluție) a scriiturii. Stilul deja familiar este presărat cu elemente de noutate, în special prin înlocuirea acelor posibile articole de ziar cu secvențe distopice din categoria „cum ar fi dacă?”.
Cum ar fi dacă într-o zi, lumea, ca urmare a micilor noastre momente de pasivitate, ar avea la bază nu virtuțile, ci viciile atât de prezente în viața noastră? Bineînțeles, satira este la loc de cinste și de această dată, însă pare mai accentuată când se face referire la problemele sociale actuale.
Ca temă, viața de cuplu și relațiile extra-conjugale constituie firul narativ al romanului. Odată trasat conturul în linii mari, elemente precum efemeritatea vieții, impactul morții asupra ființei umane, melancolia, dar și paternitatea, conferă diversitate și complexitate acestei cărți despre viață. Problema paternității declanșează o prima ipoteză cu privire la următorul volum: i se va permite lui Tiberiu să devină tată?
În volumul III, suspansul este întreținut de continua transformare a protagonistului. În ceea ce privește viața pe insula pustie, evenimentele se concentrează mai ales în ultima parte a cărții. Până în acel moment, referirile la Eva fiind făcute doar prin câteva adresări directe sau comentarii ale acesteia.
Nota este, de fapt, 3.5 stele. Sincer, nu stiu ce asteptari aveam cand am inceput sa o citesc, dar mi-a placut totusi. E drept ca m-a si enervat uneori (rau de tot)! Finalul m-a amuzat mult.
Amuzantă, intrigantă, dramatică, realistă, enervantă. Te plimbă ca într-un carusel cu emoții pagină după pagină. Cea mai bună din toată seria de până acum. Aștept cu mare interes continuarea.
Nu vreau sa spun ca e o carte de 2 stele acest volum, cred ca doar nu mi s-a potrivit ceea ce am gasit in ea. Interesul meu ramane si pentru volumul 4. Succes in continuare Uirebit!