"Cu volumul "Sipetul din Călineşti", pentru Raluca Pavel, are loc botezul cuvântului, moştenit de nu se ştie din ce zori de zi şi pe care ea îl trece prin apele sfinte ale amintirii şi-l aduce, sfioasă, să înflorească în casa poeziei. Între „semenul alunecat” pe clina aparenţelor şi recuperarea copilăriei ca realitate magică şi divină a omului – ce cale de străbătut! Ea zice un „drumuşor” spre a apropia copilăria, mai bine spus, spre a se apropia de fântâna cu ape şi suflet a acesteia. Descoperim, ca într-un luminiş, pe sub zilele grele de interese şi inconsistenţă, părţi din fiinţa magicului şi simbolicităţii prin care clipesc ochii lui Dumnezeu. Din această fiinţă care ne împrejmuie, ne acoperă şi ne hrăneşte cu suflet şi eternitate. Pentru o clipă se întrevede cum văzutele se întorc spre cele nevăzute. Spre izvor, spre sufletul fântânii, ca să folosim titlul unei poezii. În orizonturile poeziei sale se disting elemente şi analogii ce ţin lumea să nu se destrame. Un copac devine flacără, fără să se consume; un suflet se ridică în fum fără să se prefacă în colb; un munte aprinde degetele ce îl sculptează şi preschimbă făptura creatorului în nevăzut. Dar ca să vezi omul nedesprins din existenţa magică şi simbolică, mişcându-se printre analogii, fără să ia în seamă cauzalităţile limitatoare, trebuie să ai ochii şi candoarea copilului. Raluca Pavel aduce pâlpâiri de stări şi percepţii din zonele cele mai „pierdute” ale memoriei, ale copilei de câţiva anişori, după simţurile şi privirea căreia pare a lua chip lumea. Lumea ce i se arată ca un ciorchine magic. Este ajutată şi de bunici s-o vadă astfel. Cu un strop de real în visare. Sau invers. Îi vin în întâmpinare locuri şi oameni, cei vii şi cei petrecuţi dincolo, Călineştiul şi conacul boierilor Miclescu, căminarul Gheorghe Eminovici cu ursita sa, până şi păsările şi plantele, drumuşorul şi fântâna, casa cu uşa secretă, toate îi şoptesc ca-n basme. Dinspre prezent spre această zonă, poeta are un spaţiu larg de cuprindere şi însufleţire a lumii. Lumea rezonează în această copilă şi simţurile copilei o desăvârşesc. Totul este văzut şi nevăzut, toate se leagă prin analogii, ca să ne restrângem la una dintre modalităţile de cunoaştere proprie magicului." (Dumitru Velea, din Prefață)
Raluca Pavel (Raluca Rodica Ailincăi) este născută la 19 martie 1986, în Botoșani. Este doctor în sociologie și scriitoare. După absolvirea cursurilor universitare (2008), postuniversitare (2011) și doctorale (2015) ale Facultății de Sociologie și Asistență Socială București, secția Sociologie, a susținut seminarii la aceeași facultate, pe teme de criminalitate și devianță socială. A participat la o serie de cercetări și studii realizate în colaborare cu Institutul de Sociologie și cu Administrația Națională a Penitenciarelor privind strategii și forme de prevenire a criminalității în general, a criminalității feminine, în special.
Volumul de specialitate, având la bază teză de doctorat, Femeia asasin și sindromul Stockholm. Studiu sociologic (Ed. Ars Docendi, București, 2016), unicat în literatura de specialitate, se constituie ca un punct de referință în sociologia criminalității din România și ca o lucrare de pionierat în domeniul cunoașterii criminalității de gen.
Volume de poeme: Sipetul din Călinești, Ed. Contrafort, Craiova, 2011 Străinului, Ed. Contrafort, Craiova, 2012 Locul unde îngerii ațipesc, Ed. Contrafort, Craiova, 2014
Dramatizări ale poemelor: Celui care nu mă va cunoaște, dramatizare și regie artistică de Gina Kun, premieră la Asociația Let’s Act, „Trofeul Masca” și titlul „Cel mai bun spectacol” în cadrul festivalului Uberfest, București, 23/11/2013; Locul unde îngerii ațipesc, dramatizare și regie artistică de Gina Kun, premieră la Asociația Let’s Act, Opera Comică pentru Copii, București, 08/03/2014.
Premii: Premiul „Ion D. Sîrbu”, pentru poezie, acordat de Fundația Culturală „Ion D. Sîrbu”, 2011; Premiul „Ion D. Sîrbu”, pentru roman, acordat de Fundația Culturală „Ion D. Sîrbu”, 2019.