Cărți România discussion
Recenzia mea
date
newest »
newest »
message 1:
by
[deleted user]
(new)
Nov 20, 2019 05:46AM
Ai citit o nouă carte? Ai scris și o recenzie? Postează și aici!
reply
|
flag
Îndrăzniți! Pot fi și recenzii mai vechi. :)
Încep eu cu un text; poate prindeți curaj. ^_^
"Construit la persoana I şi sporind astfel verosimilitatea celor relatate, romanul lui Renert Dusout pune omul faţă în faţă cu moartea, făcându-l să realizeze că adevărata sa frică nu e aceea a trecerii în nefiinţă şi nici paşii în necunoscut, ci singurătatea care are puterea de a goli individul de esenţa umană, de a sfâşia sinapse şi de a zdrobi fonduri sufleteşti.
Aflate în situaţia de a-şi înfrunta moartea, personajele lui Dusout au maniere diferite de a o nega, de a o îneca în suficient alcool şi în trăiri grăbite, în timp ce cronometrul e pornit. Şi după ultima secundă? Care îţi este cea mai mare teamă? Pentru că ea se va adeveri…
…
Filozofii redate involuntar, cugetări de ultim moment, dorinţa de a trăi o ultimă clipă deja trecută şi o răzvrătire neaşteptată compun un „minus infinit” marcat de introspecţii de care omul fuge pe parcursul vieţii.
Protagonişti diferiţi cu modalităţi de gândire şi reacţie diferite se trezesc într-un bar atipic de unde pot consuma tot ce le doreşte inima fără ca la final să existe o notă de plată… Din păcate însă, nici Dumnezeu nu dă de băut pe gratis pentru că personajele vor achita prin propriile suflete, localul bizar nefiind altceva decât acea sală de aşteptare unde stau sufletele celor decedaţi.
Deşi personajele lui Dusout par să se acomodeze lejer cu ideea morţii, aşteptarea devine infernală şi scoate la iveală angoase, regrete, întrebări existenţiale la care omul parcă ar vrea un răspuns măcar în nefiinţă sau gânduri nu tocmai ortodoxe. Momentul plecării în marele necunoscut apare ca o ridicare a unui plumb apăsător, mai puţin pentru protagonistul Gin, care se răzvrăteşte şi nu părăseşte sala de aşteptare/barul cu pricina. Cine înfruntă pe cine şi cum îşi va plăti el consumaţia exagerată?
Folosind un limbaj lejer, colocvial, autorul abordează trecerea în nefiinţă ca pe o altă experienţă… de viaţă. Nimic absolut aici, ci relativ, iar omul are inclusiv dreptul de-a alege, bineînţeles, cu asumarea propriilor alegeri la pachet."
Încep eu cu un text; poate prindeți curaj. ^_^
"Construit la persoana I şi sporind astfel verosimilitatea celor relatate, romanul lui Renert Dusout pune omul faţă în faţă cu moartea, făcându-l să realizeze că adevărata sa frică nu e aceea a trecerii în nefiinţă şi nici paşii în necunoscut, ci singurătatea care are puterea de a goli individul de esenţa umană, de a sfâşia sinapse şi de a zdrobi fonduri sufleteşti.
Aflate în situaţia de a-şi înfrunta moartea, personajele lui Dusout au maniere diferite de a o nega, de a o îneca în suficient alcool şi în trăiri grăbite, în timp ce cronometrul e pornit. Şi după ultima secundă? Care îţi este cea mai mare teamă? Pentru că ea se va adeveri…
…
Filozofii redate involuntar, cugetări de ultim moment, dorinţa de a trăi o ultimă clipă deja trecută şi o răzvrătire neaşteptată compun un „minus infinit” marcat de introspecţii de care omul fuge pe parcursul vieţii.
Protagonişti diferiţi cu modalităţi de gândire şi reacţie diferite se trezesc într-un bar atipic de unde pot consuma tot ce le doreşte inima fără ca la final să existe o notă de plată… Din păcate însă, nici Dumnezeu nu dă de băut pe gratis pentru că personajele vor achita prin propriile suflete, localul bizar nefiind altceva decât acea sală de aşteptare unde stau sufletele celor decedaţi.
Deşi personajele lui Dusout par să se acomodeze lejer cu ideea morţii, aşteptarea devine infernală şi scoate la iveală angoase, regrete, întrebări existenţiale la care omul parcă ar vrea un răspuns măcar în nefiinţă sau gânduri nu tocmai ortodoxe. Momentul plecării în marele necunoscut apare ca o ridicare a unui plumb apăsător, mai puţin pentru protagonistul Gin, care se răzvrăteşte şi nu părăseşte sala de aşteptare/barul cu pricina. Cine înfruntă pe cine şi cum îşi va plăti el consumaţia exagerată?
Folosind un limbaj lejer, colocvial, autorul abordează trecerea în nefiinţă ca pe o altă experienţă… de viaţă. Nimic absolut aici, ci relativ, iar omul are inclusiv dreptul de-a alege, bineînţeles, cu asumarea propriilor alegeri la pachet."
