Iulia Ioniţă's Blog, page 5

Simt că de mii de ani hoinăresc aici, și în sfârșit îmi pot îndeplini misiunea. Niciodată nu i-am lăsat să știe asta. Îmi cunosc corpul cum am cunoscut mii. Și am unghiile foarte lungi și abia tasstez… îmi vine să plătesc pe cineva să scrie pentru mie, e oribil să scrii cu unghiile mari. E …

REPOST Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa cum ai fost mereu. Acoperă-ți suferința prin lucruri pământești, …

Cădere de la etaje imaginare ale problemelor oamenilor de rând, probleme neimportante sau nu la fel de importante precum cele grave, dar nici inexistente. Îi aud strigătul, și îmi șoptește într-una că ar trebui să fiu singură, singură pe lume. Și, într-un final, pricep ce vrea să îmi spună, lin, în ureche, ca niște cuvinte …

Nu îmi pasă ce urmări are faptul că îmi urmez visele. Nu îmi pasă de hate. Nu e treaba mea să țin piept nimănui. Oricine îmi greșește, știe oricum că e ultimul lucru pe care îl face. Vine implicit. Du-mă sub pământ, acolo unde e fierbinte și nașpa, atâta timp cât îmi dai net, tastatură, …

7 februarie, ora 18: când s-a deschis coletul cu cărți, am luat una. Am strâns-o la piept precum un copil sau o comoară, şi toată lansarea nu am lăsat-o din mână. Am semnat-o, pentru mine. Era o confirmare. Că totul e real. Când o prietenă a luat-o ca să se uite prin ea, şi nu …

Fă cât rău vrei tu. Vorbește căcaturi. Înjură. Amenință. Încarcă-te negativ până când nu te mai simți om. Bagă bârfe și strâmbe constant. Dacă atât poți tu, ca și condiție umană, asta fă. Dar nu poți controla un destin. Nu poți controla o viață, chiar dacă e a ta. Nu știi când, răul făcut de… Continue reading De ce e bine să facirău

(foto: Marian Stănescu) Mișto, dacă e după mine. Dar, dacă vrei să publici, pregătește-te pentru: 1. Comparația cu marii clasici: Se va găsi, dar neapărat, un retard care să te numească „I.L. Caragiale de România! Mare om!” sau Eminescu. Sau oricine a fost cândva mare sau încă e. Nu există. Orice fanbase ai avea, va… Continue reading Cum e să fii scriitor înRomânia?

Sunt un „outcast”, la rândul meu. Și mereu voi fi așa. Sunt un om care nu ține cont de reguli, care se integrează super greu, care dă overthinking la fiecare lucru ca să vadă dacă chiar îi va folosi în viață, mă vopsesc în culori nebune în cap, adică sunt de fapt doar eu, dar… Continue reading Outcast vs. Prostie

„Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina.” EMOȚIILE SUNT MAI TARI DECÂT ORICE DROG EXISTENT. Oricât ai scrie. E povestea aia care nu se vrea terminată. Povestea care nu te lasă să o îndrumi cum vrei tu. Povestea la care te gândești când ești beat. Povestea cu… Continue reading (H)eroina mea literară

Poză: tipa asta genială. Off, dar o am pe una atât de obsedată de mine, că nici nu știu dacă melodia lui Carey ar reuși să descrie chiar totul, la feminin. Bă, eu mereu am fost pe tiparul de „stealing your girl”. Stând cu băieți, am dezvoltat o latură destul de tomboy în mine. Bă,… Continue reading Girls can be freakstoo