Uirebit's Blog

Am studiat câte ceva din viața Norei Roberts (din curiozitate profesională) și am ajuns la câteva concluzii interesante. Vi le împărtășesc mai jos! – Nora Roberts a crescut înconjurată de cărți. – A început să scrie în 1981 de plăcere și din plictiseală. – Programul ei de lucru este de șase zile din șapte și […]

Scrisul, la fel ca și filmele, pictura, sculptura sau oricare altă artă, se adresează imaginației, nu rațiunii. Piatra lui de încercare este capacitatea de a transmite EMOȚII, folosind „materialul clientului”, adică imaginația celui „de la celălalt capăt al firului” (receptorul, cititorul). Chiar dacă ai un IQ mediu, dacă stai bine la capitolul imaginație, poți fi […]

Prima oară când m-am intersectat pe internet cu scriitorul Radu Găvan s-a petrecut prin octombrie 2018 cu ocazia unui interviu pe care i l-au luat cei de la Booknation și m-a nemulțumit profund una dintre afirmațiile sale: „Nu devii scriitor. Eşti sau nu eşti.” Afirmația de mai sus mi s-a părut atât de nedreaptă încât […]

Cărucioare pline cu tăvi. Farfurii. Cuțite, linguri și furculițe. Resturi de mâncare! Întâi golești resturile în niște containere mari de plastic, apoi arunci farfuriile într-o cuvă de inox. Cuva este plină tot timpul cu apă fierbinte și cu șampon de vase. Spuma se ridică și stropește totul în jur, podeaua de mozaic, faianța… Ești mereu […]

Azi mi-am petrecut câteva ore încercând (de vreo 30 de ori) să înregistrez un fragment audio din cartea mea, Un bărbat, o fată, o insulă pustie (volumul 2, capitolul 2). Dacă mi-a ieșit ceva ok sau nu… asta nu mai știu. Iată rezultatul:   Dacă ți-a plăcut, spune-le prietenilor! Dacă nu ți-a plăcut, înjură-mă! Fă […]

Bună, dragilor! În luna iunie intenționez să plec la drum cu mașinuța mea și să vizitez o parte din tezaurul estetic al patriei. Deși am peste 48 de ani, trebuie să vă mărturisesc că habar nu am cât de frumoasă este țara noastră (dar intenționez să remediez o parte din lacunele mele).Iată mai jos o […]

Mi-am înfipt genunchii în bărbie Într-un colț de întuneric. Unghi al nebuniei… Privesc cum viața Pășește zgomotos În tălpile goale. Zig-zag Al bătăilor cardiace. Uneori se oprește Pe linia continuă Într-o miocardie egoistă… Mă întreabă Dacă am murit. Spune-mi, Umbrele mor? (Poezie scrisă în carantină de prietena mea dragă, Hellen L. Ely)

Mi-am înfipt genunchii în bărbie Într-un colț de întuneric. Unghi al nebuniei… Privesc cum viața Pășește zgomotos În tălpile goale. Zig-zag Al bătăilor cardiace. Uneori se oprește Pe linia continuă Într-o miocardie egoistă… Mă întreabă Dacă am murit. Spune-mi, Umbrele mor? (Poezie scrisă în carantină de prietena mea dragă, Nica Elena)

Mai aveam cam vreo șase kilometri până acasă când inevitabilul s-a produs: un câine mare cât un vițel a țâșnit de după un boschete și a pătruns pe șosea cu viteza luminii. Am călcat frâna până la podea, dar ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat! Mai întâi s-a auzit un „Buf!” și apoi […]

Poate că întrebarea ar trebui formulată „Cum îți dai seama dacă ești un scriitor bun sau unul prost?”, dar adevărul gol-goluț este că nu există scriitori buni și proști, ci doar scriitori. Atât! Reușești să transmiți emoția? Atunci ești scriitor! Scrii una și cititorul înțelege alta? Atunci… continuă, modifică, insistă! În fiecare seară mă întreb […]