Începînd cu numărul din joia asta, voi ține în Dilema veche o rubrică de arheologie. De arheologie ”lentă”, care să nu semene cu documentarele senzaționaliste de la televizor, ci să vină din experiența mea de arheolog de teren, în care cu adevărat interesante sînt pe de-o parte lucrurile banale dacă le privești atent, și pe de alta echipele cu care lucrezi. Nu vreau să evit intenționat descoperirile spectaculoase, dar nu le dau voie să sară peste rînd ca și cum ele ar alcătui arheologia, sau ca și cum abia ele ar fi cele care ne-ar obliga să ne gîndim critic la ce facem. Aș mai vrea și să fac prezentări ”no nonsense” ale unor subiecte arheologice foarte mediatizate/mitologizate, ca să vedem care-i chestia cu ele. În fine, vreau să vedem, pe lîngă artefacte și cetăți, și jumătatea netelevizabilă a arheologiei, adică procesele ei de gîndire. Capitol care, ca în toate științele sociale, cuprinde niște necunoscute delicioase și înspăimîntătoare în același timp.
Am impresia că se simte lipsa unui tip de comentariu arheologic care să nu fie nici prea academic, o păsărească plină de diagrame și buzzwords, dar nici dus cu pluta după mistere și buricu’ lumii. Faptul că tocmai arheologia (la noi) nu are timp și resurse să se deschidă îndeajuns către public e scandalos. Altor discipline trebuie să li te dedici nițel ca să le prinzi gustul; arheologia e prin definiție atrăgătoare din start. Cum se face atunci că la noi nișa unui discurs firesc curgător, curățat de inepții și adresat nespecialiștilor e aproape neocupată? Acești nespecialiști sînt specialiști în alte domenii. Mecanismele de gîndire sînt transferabile. Deci nu va fi nevoie să fac curte cititorilor spunînd mereu ”cît de veche” e asta și ”cît de mare” e ailaltă. Va fi nevoie, cred, doar să elimin jargonul și manierismele profesiei, și perspectiva de la balconul institutului. O să vă povestesc, de pe teren, despre meseria de fotograf de săpătură și coroanele dentare la etrusci, despre carbon 14 și guma de mestecat preistorică, despre Stanley Kubrick (o să vedeți de ce) și arheologia celor două războaie mondiale.
Săptămîna viitoare, despre Troia.