Sign in with Facebook
Ana Săndulescu’s Followers (63)
3,499 books
|
1,226 friends
1,933 books
|
688 friends
1,348 books
|
4,608 friends
1,670 books
|
206 friends
1,398 books
|
138 friends
4,745 books
|
1,610 friends
5,000 books
|
1,060 friends
1,668 books
|
391 friends
More friends…
Ana Săndulescu
Goodreads Author
Born
in Romania
Website
Genre
Member Since
June 2015
To ask
Ana Săndulescu
questions,
please sign up.
|
În cel mai întunecat colț
by
—
published
2007
—
100 editions
|
|
|
Spune-mi că rămâi
by
—
published
2016
—
24 editions
|
|
|
N-are stofă de iubit
by
—
published
2020
—
21 editions
|
|
|
Vremea dragostei și a războiului
by
—
published
2015
—
50 editions
|
|
|
Anamneza
—
published
2015
|
|
|
La topirea ghețarilor
—
published
2021
|
|
|
Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks
by |
|
|
Antologeek - Către tine, cel de peste 2000 de ani
by |
|
|
Prietenii și Literatura. Club 8, OuTopos și invitații lor
by
—
published
2019
|
|
|
Deasupra orașului este cerul
by |
|
“Îmi e străin cuvântul „părinte”,
eu am avut parte doar de gazdă,
la nivel conceptual de două brațe,
mereu aceleași două brațe,
doar corpurile difereau,
în timp ce umanitatea era crescută cu mai mult de zece degete bătucite și de ordinul
fii artă.
Tânjesc după acea mare și irepetabilă
prietenie, părinți ca pansament,
să-mi îmbrac corpul într-o pijama pufoasă,
s-o pătez cu gem de afine,
să fiu certată pentru asta.
Detalii triviale, un ecosistem stabil, imuabil,
unde singurele așteptări sunt
terminarea unei facultăți,
alegerea unui om bun,
să mă așez la casa mea, să fac copil,
să-mi umplu zilele cu lucruri simple,
să îmbătrânesc frumos.
Oare?”
― La topirea ghețarilor
eu am avut parte doar de gazdă,
la nivel conceptual de două brațe,
mereu aceleași două brațe,
doar corpurile difereau,
în timp ce umanitatea era crescută cu mai mult de zece degete bătucite și de ordinul
fii artă.
Tânjesc după acea mare și irepetabilă
prietenie, părinți ca pansament,
să-mi îmbrac corpul într-o pijama pufoasă,
s-o pătez cu gem de afine,
să fiu certată pentru asta.
Detalii triviale, un ecosistem stabil, imuabil,
unde singurele așteptări sunt
terminarea unei facultăți,
alegerea unui om bun,
să mă așez la casa mea, să fac copil,
să-mi umplu zilele cu lucruri simple,
să îmbătrânesc frumos.
Oare?”
― La topirea ghețarilor
“Deseori, Mimi găseşte oglinda din cameră acoperită cu prosoape sau haine aşezate strategic pe umeraş. Ea nu ştie că în reflexia mea descopăr ţinuta impozantă a tatălui meu. Văd ochii lui albaştri senini, postura dreaptă şi bărbia mândră, corpul meu prins într-o ţesătură selectă cu butoni discreţi la cămaşă. Mâinile lungi şi firave, din ce în ce mai umflate înspre umeri, cu palmele dichisite, cuticulele meticulos îngrijite. Bărbatul chipeş din oglindă îmi zâmbeşte dezvelind o dantură perfectă şi atunci îmi scrâşnesc dinţii de teamă şi dor. Încep să mă ating, să mă îmbrăţişez până la sufocare. Până la leşin.”
― Anamneza
― Anamneza
“O mișcare amplă, diafană, a mâinilor pe șevalet, pictând cu siena
arsă, în loc de crugul cerului, o imensă gaură neagră. Lumea pare o pre-
făcătorie, un ciob prismatic multicolor: serviciu, aprecierea colegilor,
pictura, unul sau două proiecte personale, planuri cu locuință spațioa-
să și bebeluși fericiți. La ce bună toată cumințenia asta mai asurzitoare
decât spațiul unui coșciug? Încropesc programe, planific într-un
loop
infinit, amân decizii, nu acționez defel, iar între timp, m-am închis în
garsoniera aia pustie cu scânduri late la geamuri,
singură, mi-am pus gratii la viață.”
― La topirea ghețarilor
arsă, în loc de crugul cerului, o imensă gaură neagră. Lumea pare o pre-
făcătorie, un ciob prismatic multicolor: serviciu, aprecierea colegilor,
pictura, unul sau două proiecte personale, planuri cu locuință spațioa-
să și bebeluși fericiți. La ce bună toată cumințenia asta mai asurzitoare
decât spațiul unui coșciug? Încropesc programe, planific într-un
loop
infinit, amân decizii, nu acționez defel, iar între timp, m-am închis în
garsoniera aia pustie cu scânduri late la geamuri,
singură, mi-am pus gratii la viață.”
― La topirea ghețarilor
“Sunt un mugure peste care a dat un îngheț neașteptat, în timp ce în jur natura a renăscut și prosperă. Timpul meu se comprimă nimicitor. Nu fac nimic valoros, nici la serviciu, nici în boxă, nici în afara ei. Deși am ore în zi, nimeni nu m-a învățat cum să le consum cu spor, școala nu m-a ajutat să detectez sau să rezolv problemele astea sau cum să port o discuție care contează. Cu cât am mai mult timp liber, cu atât devin mai leneșă, mai permisivă. În loc să-mi pun combinezonul și să vizitez orașul, prefer să stau îngenuncheată într-un colț al atelierului, departe de fire și de agende, pentru că nu sunt în stare să pictez mare lucru oricum, doar o uscătură, un fruct chircit, intubat, galben lemon, într-o mare de flori cu măști la receptacule. Surprinsă de lumea-n care mă învârt, îmi merit neliniștea, aceeași frământare pe care știu că o simte și
o mlădiță căreia nu-i reușește înălțarea la cer.”
― La topirea ghețarilor
o mlădiță căreia nu-i reușește înălțarea la cer.”
― La topirea ghețarilor
“O mișcare amplă, diafană, a mâinilor pe șevalet, pictând cu siena arsă, în loc de crugul cerului, o imensă gaură neagră. Lumea pare o prefăcătorie, un ciob prismatic multicolor: serviciu, aprecierea colegilor, pictura, unul sau două proiecte personale, planuri cu locuință spațioasă și bebeluși fericiți. La ce bună toată cumințenia asta mai asurzitoare decât spațiul unui coșciug? Încropesc programe, planific într-un loop infinit, amân decizii, nu acționez defel, iar între timp, m-am închis în garsoniera aia pustie cu scânduri late la geamuri,
singură, mi-am pus gratii la viață.”
― La topirea ghețarilor
singură, mi-am pus gratii la viață.”
― La topirea ghețarilor
“Trebuie să am mai multă încredere în mine şi în viitorul meu. Să mă uit prea puţin în jur. Să nu mă deformez. Majoritatea românilor bârfesc, înjură, corup, strică, mint şi diluează. Peste tot sunt obiecte sau preocupări care au prea puţină valoare, iar tot ce mi se pare frumos aparţine străinătăţii. Zi după zi... blocată în bucăţi de carne, toate ghidate după aceleaşi principii inutile. În cochilia mea, nu poţi să trăieşti altfel decât demoralizat.”
― Anamneza
― Anamneza
“Disperare, atunci când poftesc după nicotină şi trebuie să mă deplasez jumătate de oraş până la cel mai apropiat non-stop. Atunci când îmi impun să fiu altfel decât sunt, să merg pe stradă cu capul drept, când singurul lucru pe care vreau să îl văd este pământul pe care calc grăbită. Să strivesc un gândac negru şi mare cu propriile palme năclăite în tar. Disperare, reacţia firească a unui pieton sângerând care se află prins între două tiruri.
jurnalul: cu faţa palidă, nu? şi sufletul greu, auzi melodia clasică a suferinţei, iar în glasul lui, căci pietonul vorbeşte mult, auzi alinarea morţii. zăpada grea s-a aşternut peste tot. zăpada grea i-a murat paltonul. un corp greoi care se aruncă în faţa tirului. se umflă până la maximum într-o ultimă suflare, apoi explodează cu împroşcături. pietonul rănit zace în balta de sânge cu faţa în sus. doar un ochi a rămas nevătămat, celălalt atârnă ca o panglică pe lângă gura. în cădere, asfaltul s-a zgâriat.”
― Anamneza
jurnalul: cu faţa palidă, nu? şi sufletul greu, auzi melodia clasică a suferinţei, iar în glasul lui, căci pietonul vorbeşte mult, auzi alinarea morţii. zăpada grea s-a aşternut peste tot. zăpada grea i-a murat paltonul. un corp greoi care se aruncă în faţa tirului. se umflă până la maximum într-o ultimă suflare, apoi explodează cu împroşcături. pietonul rănit zace în balta de sânge cu faţa în sus. doar un ochi a rămas nevătămat, celălalt atârnă ca o panglică pe lângă gura. în cădere, asfaltul s-a zgâriat.”
― Anamneza
“Mă uit în oglindă. Nu-mi recunosc privirea. Aceştia nu sunt ochii mei. Apartamentul ăsta în care mă aflu acum şi-n lunile ce urmează pare la prima vedere fără perspective. Dar, azi am spart lacătul ruginit de la geamul din bucătărie şi, escaladând fereastra, am ieşit în imensa curte pavată cu florile vecinilor. Probabil unul din cele mai romantice locuri din Iaşi. Curioasă, m-am apropiat cu paşi umili şi am pipăit încetişor imensa colivie de sticlă care încastrează bătrâna spirală a motocicliştilor. Panorama. Mitropolia. Şi în spatele ei, conturându-se silueta flamboiantă a Palatului Culturii. Cubul de pe Ştefan cel Mare. Terasa „Curtea Berarilor”. Taxiurile. Luminile hotelului Unirea.
Pe marginea terasei, înălţimea, un moment, o alegere şi s-a terminat, coşmarul unei vieţi lipsite de sens. Iar agitaţia asta inutilă nu poate fi definită, nu este o reminiscenţă de manifest adolescentin, nu vine din vârstă, nu este nici plictiseală şi nici lene cognitivă ce naşte delăsare spirituală, nu este nimeni, nu are o cauză. Singurii mei prieteni sunt singurătatea şi jurnalul ăsta. Şi amândoi complotează împotriva mea. Nu pot să plâng, pot doar să respir sacadat şi zgomotos. Nu pot să scot răul afară. Nu este atac de panică. Nu este leşin. Nu se întâmplă nimic fiziologic. Sunt doar un suflet sufocat. Şi cu cât scriu mai mult despre asta cu atât nu mai am scăpare.
Să-mi fac curaj, nu pot?”
― Anamneza
Pe marginea terasei, înălţimea, un moment, o alegere şi s-a terminat, coşmarul unei vieţi lipsite de sens. Iar agitaţia asta inutilă nu poate fi definită, nu este o reminiscenţă de manifest adolescentin, nu vine din vârstă, nu este nici plictiseală şi nici lene cognitivă ce naşte delăsare spirituală, nu este nimeni, nu are o cauză. Singurii mei prieteni sunt singurătatea şi jurnalul ăsta. Şi amândoi complotează împotriva mea. Nu pot să plâng, pot doar să respir sacadat şi zgomotos. Nu pot să scot răul afară. Nu este atac de panică. Nu este leşin. Nu se întâmplă nimic fiziologic. Sunt doar un suflet sufocat. Şi cu cât scriu mai mult despre asta cu atât nu mai am scăpare.
Să-mi fac curaj, nu pot?”
― Anamneza
Goodreads Librarians Group
— 293067 members
— last activity 0 minutes ago
Goodreads Librarians are volunteers who help ensure the accuracy of information about books and authors in the Goodreads' catalog. The Goodreads Libra ...more
